Sidney Bechet

14ian.10

Sidney Bechet (1897-1959)

[fragment din Icons of Jazz – a history in photographs – de Dave Gelly]

A fost primul saxofonist de jazz important, a schimbat clarinetul pe saxofonul soprano – cu un sunet puternic, impunator. Bechet era omul care vroia sa-si faca simtita prezenta. Muzica sa reflecta perfect caracterul sau – o combinatie de perfectiune-pasiune, dominare, totala incredere in sine.
Nascut in New Orleans, a inceput sa cante in anii adolescentei, mai tarziu a facut turul caselor de productie ca solist virtuos – cum era vazut. Calatoriile sale l-au dus spre Marea Britanie, Franta, Germania si departe in Rusia, in majoritatea acestor locuri – a cantat in fata unor oameni care erau la prim contact cu jazzul – a fost o revelatie muzica sa. In 1919, Ernest Ansermet il numea “an artist of genius”. Datorita faptului ca era departe de SUA lungi perioade de timp – intr-o vreme cruciala pt jazz – nu si-a creat o cariera solida precum contemporanul sau Louis Armstrong, iar cand s-a intors in SUA, in anii 30, a fost devastat – descoperind cu stupoare ca stilul sau de jazz nu se incadra in peisaj, in tonul vremii. Dezamagit de noua turnura a lucrurilor – alte pretentii – s-a “reprofilat” deschizandu-si un atelier de croitorie in New York. Chiar si asa, nerenuntand total la muzica, se spune ca a fost perioada in care a inregistrat cele mai frumoase piese impreuna cu New Orleans Feetwarmers, cele mai reusite duete – cu clarinetistul Mezz Mezzrow. Intrand in anii 50, miscarea cu accent pe vechile valori, muzicieni din trecut – l-a readus in prim plan pe Bechet. Franta era indragostita de el, prin urmare s-a mutat in Franta, devenind unul din starurile populare, unde a vandut milioane de inregistrari. In zilele noastre – in soundtrackul filmelor ce incearca sa recreeze atmosfera acelor vremuri, se aud acorduri de jazz – ale lui Bechet, invariabil.
“He was a faraway idol, whose music resounded in cafes and glided across the busy boulevard to our rooms in the Cite” – scria poetul persan Sasha Guppy, rememorand zilele studentiei din Paris.

gen: classic jazz, dixieland

http://www.youtube.com/watch?v=wT8D59Uhiss

petit fleur [right click, open in new tab]

In the jazz world it’s hard to imagine a more signature sound than the wailing cry of Sidney Bechet’s soprano saxophone. This signature sound resonates throughout in classic Bechet recordings of „Summertime„, „St. Louis Blues”, or his famous composition, „Petit Fleur”. Finding an individual voice on an instrument in a way that is emotionally expressive is, after all, the standard to which jazz musicians are judged. The greatest musicians of all can play just a few notes and be immediately recognized. Few musicians ever displayed this individualistic quality like Sidney Bechet.
If the soul of a man ever revealed itself through an instrument, it was the charismatic, proud, and slightly dangerous jazz pioneer, Sidney Bechet.