Chesney (Chet) Baker

14Ian10

Chesney (Chet) Baker [1929-1988] – binecuvantat si blestemat in egala masura, binecuvantat pentru o afinitate naturala pentru trompeta, in tonalitati delicate precum si pentru urechea muzicala fenomenala, blestemat pentru personalitatea sa ce l-a facut dependent – cu repercusiuni ireversibile.

Lumea jazz-ului l-a cunoscut pe Chet in 1952, ca membru al unei trupe de succes – condusa de saxofonistul bariton Gerry Mulligan. Criticii au inchipuit in Chet pe noul Miles Davis. Ar fi putut deveni “James Dean, Sinatra, and Bix, rolled into one” – dupa spusele unui comentator al vremii, cu toate astea sfarsitul anilor 50 l-au transformat pe Golden Boy intr-un inabordabil, inchis in sine, de nepatruns, asa zisul erou al Beat Generation – ros de-o spaima interioara. Documentarul Let’s Get Lost (1988) ii surprinde viata, muzica – in cele mai bune momente (e irelevant sa mentionez ceva despre partea neagra a lucrurilor).
„My Funny Valentine” – Chet’s signature song. He would play this tune countless times between 1952 and 1988. He really did love the song, and he re-invented it every time he played it.




No Responses Yet to “Chesney (Chet) Baker”

  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: