Nat King Cole

30Apr10

Nat „King” Cole – 1919-1965

 

În cartea sa mamut, The Swing Era, muzicologul Gunther Schuller îl descrie pe Nat Cole – ca fiind nu unul dintre cei mai remarcabili pianişti din acele zile (anii 40), ci – stilistic – unul dintre cei mai avansaţi. Pretinde apoi că, pentru câţiva ani, trioul lui Nat King Cole, din punct de vedere armonic, a fost cu mult în faţa altora – chiar înaintea lui Charlie Parker. Nat Cole a înregistrat alături de Lester Young şi Lionel Hampton. A fost asociat la un moment dat cu Earl Hines – de fapt – ca succesor al acestuia – idolul său. Formaţia sa, trioul său, a fost una din cele mai imitate spre sfârşitul anilor 40 datorită stilului particular de prezentare – trei “pisici” strânse una-n alta, în preajma unui pian alb, imens, elegant, cu părul aranjat impecabil şi zâmbete largi, flecărind – Hit That Jive, Jack! – Straighten Up and Fly Right.”

Printre altele, au avut propriul show la radio – fiind mereu în fruntea topurilor din SUA. Posteritatea jazzului nu l-a prea iertat pe Nat pentru că a întors spatele altor lucruri, în favoarea cravatei negre, luminii reflectoarelor şi coardelor din fundal. Dar a fost inevitabil. Odată ce sublima sa voce a început să intoneze, să farmece, n-a mai existat nicio cale de intoarcere, nicio îndoială că s-a născut pentru asta, pentru jazzul american. E suprinzător că i-a luat totuşi mult până a înregistrat prima baladă, în 1941 – eveniment ce a însemnat şi ruptura de trioul său. L-a părăsit. A părăsit şi pianul, cu recalcitranţă şi infinit regret. S-a desprins cu totul de grup de abia prin 1955, se presupune că soţia sa, Maria, ar fi fost responsabilă de abandonarea ultimelor vestigii  ale acestui format. Era mai la îndemână să interpretezi cariera lui Nat – ca o capitulare, dezertand pentru albi, de fapt, adevărul adevărat n-a fost chiar ăsta, ci opusul, iar motivaţia lui a fost greşit înţeleasă. În acele timpuri, cea mai uşoară cale spre urechile care trebuie, pentru un cântăreţ de culoare, era aceea de a se conforma stereotipurilor rasiale, deloc comode – răspunsul său era mereu acelaşi – Am o responsabilitate pentru fani, indiferent de culoare.

Artişti de culoare precum Louis Jordan şi Cab Calloway s-au adaptat perfect fiindcă universul lor muzical se învârtea în jurul albilor – care îi aclamau, îi doreau. Baladele sale, de o simplitate mişcătoare, i-au adus lui Nat faima. Nemurirea.

Nature boy, de ieri şi de azi



No Responses Yet to “Nat King Cole”

  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: